Tu poti sa-ti schimbi paradigma?

Tu poti sa-ti schimbi paradigma?

Ştiai că, în pofida eforturilor depuse, peste 90% din populaţie obţine an după an aceleaşi rezultate?

Dacă se remarcă totuşi o îmbunătăţire, aceasta este de obicei minimă — insuficientă pentru a produce o schimbare substanţială în vieţile oamenilor.

Ce le închide acestor oameni care muncesc din greu drumul spre succes?

Un singur lucru – paradigmele.

Ce este o paradigmă?

O paradigmă este similară unui program mental instalat în subconştient. Iar acest program are un control aproape absolut asupra comportamentului tău de zi cu zi, habitual.

Dacă te gândeşti la asta, ajungi la concluzia că, virtual, orice comportament al tău este habitual. Din momentul când te ridici din pat, dimineaţa, până când pui din nou capul pe pernă, noaptea, aproape tot ceea ce faci face parte dintr-o rutină.

Paradigma ta are o influenţă uriaşă asupra majorităţii aspectelor din viaţa ta. Spre exemplu, îţi controlează …

  • Percepţia
  • Modul în care îţi petreci timpul
  • Creativitatea
  • Eficienţa
  • Productivitatea
  • Logica
  • Abilitatea de a câştiga bani.

Paradigma ridică ziduri în jurul tuturor acestor aspecte şi, oricât de mult ai încerca, nu le poţi dărâma până nu schimbi obiceiurile care au construit respectiva paradigmă.

Să ne uităm la câteva obiceiuri comune care pot influenţa fiecare dintre aceste aspecte ale vieţii.

Percepţia

De multe ori suntem cei mai aspri critici ai noştri, însă atunci când ai obiceiul de a te critica constant, atunci alimentezi sentimentul că nu eşti suficient de bun. Însă pentru ce şi faţă de cine nu te consideri suficient de bun? Şi în conformitate cu care standarde?

Dacă acest obicei sau credinţă este puternic(ă) în cazul tău, atunci cum ai putea să-ţi creezi o viaţă fericită, prosperă şi sănătoasă? Cumva, modul tău de programare mentală îţi distruge din start orice şansă la fericire.

Modul în care îţi petreci timpul

Fie că este vorba de calculator, televizor, tabletă sau telefon, milioane şi milioane de oameni din întreaga lume îşi petrec prea mult timp, zilnic, cu ochii pironiţi într-un ecran.

Foarte mulţi vor spune că lucrează pe un astfel de dispozitiv. Însă cu totul altceva este să rămâi ore în şir pe Facebook, Instagram, Twitter, sau în faţa televizorului şi atunci când nu lucrezi.

Cei care fac acest lucru îşi irosesc timpul pe care ar putea să-l petreacă implicaţi în activităţi semnificative care pot îmbunătăţi calitatea vieţii.

Creativitatea

Este foarte obişnuită concepţia că pentru orice problemă există doar o soluţie corectă.

Însă, dacă crezi că majoritatea întrebărilor au un singur răspuns corect, atunci nu faci decât să elimini numeroase oportunităţi din viaţa ta.

Acest mod de gândire îşi trage rădăcinile dintr-un sistem educaţional care ne pirogravează în creier ideea că este mai bine să memorezi răspunsurile corecte decât să le cauţi singur.

Această abordare poate da rezultate în ceea ce priveşte problemele matematice, însă pentru orice altceva este extrem de limitată. Fie că este vorba de vânzări, de marketing, sau de a decide următorul pas pe care-l faci în viaţă, nu există niciodată un singur răspuns corect. Există numeroase abordări creative diferite pentru toate problemele vieţii.

Eficienţă

Ai tendinţa să amâni ceea ce trebuie să faci pentru că “lucrezi mult mai bine sub presiune?” Poate că stai până noaptea târziu sau chiar nu te mai culci pentru a termina munca la un proiect sau pentru a învăţa pentru un examen. Sau poate ca obişnuieşti să-ţi plăteşti facturile dincolo de scadenţă sau să cumperi cadouri în timp ce te afli în drum spre o petrecere.

În general, procrastinatorii se saboteaza singuri pentru a nu trebui sa faca ceva ce nu vor sa faca. Rezultatele sunt, deseori, proiecte de calitate slabă, bani risipiţi şi întârzieri mari la petreceri şi alte evenimente.

Aici nu este vorba de modul în care îţi împarţi timpul; ci este despre faptul că eşti mai puţin eficient decât ai putea fi pentru că laşi frica, motivaţii din exterior sau sentimentul de rebeliune împotriva normelor să-ţi controleze acţiunile.

Fie că este vorba de frica de eşec sau de succes, de frica de a lua o decizie proastă, sau de rebeliunea împotriva unor şefi care doresc să controleze totul, a prietenilor sau a altor figuri de autoritate din viaţa ta, obiceiul procrastinării nu va scoate niciodată ce ai mai bun.

Productivitate

Mulţi oameni se mândresc capacitatea lor de a face mai multe lucruri simultan, multitasking. Desigur însă că atunci când faci mai multe lucruri simultan, productivitatea scade. Atunci când încerci să faci fie şi doar două lucruri simultan, creierul nu face faţă pentru a duce ambele sarcini la sfârşit cu succes.

Dacă reuşeşti să elimini tot ceea ce te distrage şi îţi concentrezi întreaga atenţie asupra unui singur lucru, poţi face foarte multe, pe rând, într-un interval scurt de timp.

Logica

Gândurile majorităţii oamenilor sunt haotice şi apar aleator pentru că oamenii reacţionează constant faţă de ceea ce văd, aud, gustă, ating sau miros. Este foarte greu să gândeşti logic atunci când reacţionezi la tot ce se întâmplă în jurul tău. Iar dacă doreşti să îmbunătăţeşti un anumit aspect din viaţa ta, va fi foarte greu sau chiar imposibil atât timp când mintea ta este preocupată cu stimulii care te înconjoară.

Gândirea şi acţiunea logică necesită ordine în gânduri. Dacă vrei să ai gândurile în ordine, fă-ţi un obicei din a te gândi la ceea ce vrei şi alege să-i răspunzi vieţii şi nu doar să reacţionezi faţă de ea.

Abilitatea de a câştiga bani

Oamenii bogaţi se simt confortabil când vorbesc despre bani. Majoritatea oamenilor nu se simt însă confortabil cu ideea banilor şi de aceea, de obicei, evită să vorbească despre acest subiect şi nu-şi fixează obiectivul de a se îmbogăţi.

Dacă nu îţi vine uşor să te vezi în situaţia în care să te bucuri de abundenţă şi de libertate financiară, încearcă să-ţi schimbi credinţele despre bani şi stabileşte-ti obiective care să te ajute să aduci mai mult din tine la suprafaţă.

Cum să determini care este paradigma ta

Cea mai bună metodă de a descoperi ce paradigmă îţi guvernează viaţa este să-ţi analizezi rezultatele curente. Ar trebui să te gândeşti puţin la viaţa ta şi să să-ţi răspunzi la următoarele întrebări …

  • Ziua ta începe de fiecare dată cu recunoştinţă şi are un scop?
  • Care este suma cea mai mare de bani pe care ai câştigat-o într-un an?
  • Trăieşti aşa cum ţi-ai dori să o faci? Dacă nu, de ce?

Răspunsul la aceste întrebări şi la altele similare te va ajuta să-ţi descoperi paradigma, să descoperi ce controlează rezultatele pe care le obţii de la viaţă şi să identifici care sunt obiceiurile din care ai de câştigat şi care sunt cele în detrimentul tău.

Vestea bună este că, dacă nu eşti mulţumit de rezultatele tale şi ai vrea să te descurci mai bine, stă în puterea ta să schimbi lucrurile.

Cum schimbi o paradigmă?

Nu-ţi poţi schimba paradigma doar printr-un efort de voinţă. De fapt, sunt doar două modalităţi prin care o poţi face.

Una dintre ele este impactul emoţional. Atunci când ceva te loveşte atât de dur încât viaţa ta se va schimba pentru totdeauna. De obicei natura acestei modalităţi este negativă, dar nu exclusiv.

Cea de-a doua modalitate este să schimbi o paradigmă în acelaşi mod în care s-a format – prin repetarea unor idei. Prin expunerea ta la o idee nouă în mod repetat, în scopul de a înlocui una sau mai multe credinţe vechi, demult înrădăcinate în subconştientul tău.

Pentru a începe, ar trebui să alegi în mod conştient o nouă credinţă care este aliniată cu rezultatele pe care vrei să le obţii şi cu noile obiceiuri care te vor duce la aceste rezultate. Apoi trebuie să vizualizaţi această idee şi să o repetaţi însoţită de afecte, de sentimentele pe care vi le trezeşte (ca şi când deja ai ceea ce îţi doreşti) pentru a se imprima în subconştient.

De asemenea, în mod conştient şi deliberat trebuie să înlocuieşti obiceiurile “rele” cu obiceiuri bune. Altfel s-ar putea să-ţi formezi un alt obicei rău care să-I ia locul obiceiului rău de care vrei să scapi.

Dacă reuşeşti să schimbi măcar o parte mică din vechea paradigmă, diferenţa în rezultatele pe care le vei obţine s-ar putea să fie imensă, în orice domeniu sau aspect al vieţii. Însă nu te amăgi singur. Nu-ţi vei putea schimba definitiv viaţa până nu-ţi vei schimba paradigma.

Indiferent de câte ori ai mai încercat înainte, POŢI obţine rezultate mult mai bune în viaţa ta!

Bazinele de plutire te ajută să schimbi paradigma! Float tank-ul este anume conceput să te protejeze de orice stimuli externi care ar putea să îți perturbe atenția.

Plutirea este acel obicei bun pe care dacă il lași îți poate schimba viața!

Sursa: https://www.proctorgallagherinstitute.com/36132/the-problem-with-paradigms?fbclid=IwAR2jnXTSBNfM6PvvfXGUuIXnLnYFH5XQHI2x0I1eTYYA8HftAJ1qqVxFIrw





Cum functioneaza plutirea? Teoria homeostaziei.

Cum functioneaza plutirea? Teoria homeostaziei.

Cum functioneaza plutirea? Ce anume face ca experienta plutirii sa fie unica si atat de puternica? Care sunt mecanismele si explicatiile stiintifice prin care functioneaza Samadhi tancul?

Teoria homeostaziei

Experienta singulara a plutirii intr-un tanc de plutire produce anumite efecte masurabile in corpul nostru care, la randul lor, ne influenteaza starea mintii; tot la fel, plutirea in tanc produce efecte notabile asupra starii mintii, ceea ce determina apoi modificari la nivelul corpului. Care se produc primele? Raspunsul la aceasta problema de tip oul sau gaina este ca nu pot exista unele fara altele; nu este vorba de sisteme separate, ci de un singur sistem, cu toate componentele unite printr-o relatie de echilibru si interactiune.

Primul om de stiinta care a realizat un model convingator al acestei interactiuni dintre psihic si corp a fost Walter B. Cannon de la Scoala Medicala Harvard; el a descris acest model in cartea sa “Intelepciunea corpului” publicata in 1932. Una dintre ideile centrale era aceea ca trupul are o “intelepciune” inerenta, care consta intr-un sistem de automonitorizare si autoreglare extrem de sensibil, cu centrul in hipotalamus, si care lucreaza constant pentru a mentine corpul intr-o stare optima de echilibru, armonie si stabilitate. Aceasta stare optima, in care toate componentele si sistemele interactioneaza corespunzator, poarta numele de homeostazie.

Deoarece conditia corpului este intr-o continua schimbare, orice mecanism care are rolul de a mentine echilibrul trebuie sa mentina stabilitatea in mijlocul acestui flux, trebuie sa raspunda printr-o adaptabilitate infinita la un mediu mereu schimbator. Homeostazia este mai degraba un proces decat o stare predeterminata.

La fel ca si termostatul simplu al unei case care se opreste atunci cand temperatura atinge un anumit nivel si se declanseaza atunci cand temperatura coboara sub un anumit nivel, tot asa si corpul monitorizeaza si raspunde la variatii de temperatura, la nivelul zaharului din sange, al oxigenului, al sari si altele. Cele mai fine exemple de homeostazii biologice sunt buclele de feedback extrem de sensibile ale sistemului endocrin. Centrul principal de control al sistemului endocrin este hipotalamusul, care testeaza fara incetare nivelul substantelor chimice din sange si raspunde la orice dezechilibru semnaland glandei pituitare sa secrete hormone de corectare.

Homeostazia si stresul.

Homeostazia este factorul de baza in toate explicatiile care privesc plutirea. Plutirea poate contracara excitarea patologica a sistemului nervos simpatic, furnizand un raspuns compensatoriu, echilibrant, raspunsul parasimpatic. Stresul este privit ca o influenta exterioara la care corpul trebuie sa raspunda, iar raspunsul de relaxare este privit ca forta care mentine sau reface homeostazia.

Aceasta ne duce catre o alta viziune interesanta asupra stresului: un echivalent psihologic al distrugerii homeostaziei. Homeostazia este ceea ce asteapta corpul nostru, este etalonul; cand etalonul este intrerupt, cand ceea ce cunostea corpul nu mai este la fel, atunci experimentam stresul.

In cazul raspunsurilor simpatice si parasimpatice, tancul de plutire pare sa contracareze stresul prin mentinerea homeostaziei. Una dintre caracteristicile plutirii este aceea ca tinde sa intensifice sentimentul de incredere si de forta al celui care pluteste. Deci, se pare ca ajuta oamenii sa depaseasca deprimarea prin contracararea raspunsului lor parasimpatic (“raspunsul mortului” – raspunsul contra fricii nu este o excitare ci o inhibare). Actiunea impotriva superactivarii raspunsului parasimpatic se face prin determinarea corpului sa elibereze anumite substante neurochimice antidepresive naturale si euforizante, cum ar fi endorfinele. In acelasi timp, plutirea reduce drastic si supraactivarea raspunsului simpatic de tip “lupta-sau-fugi”. Deci plutirea nu actioneaza doar ca o contrabalansare puternica a raspunsului de tip “lupta-sau-fugi” sau a “raspunsului mortului” ci si ca o echilibrare a celor doua – o mentinere a homeostaziei.

Plutirea tinde sa actioneze asupra dezechilibrului cronic dintre emisfera dreapta si cea stanga, prin aducerea celor doua emisfere intr-o stare de simetrie si sincronie, in care intreg ansamblul creierului sa fie unificat si sa lucreze in armonie – adica homeostazia emisferica.

Medicii cercetatori Fine si Turner de la Colegiul Medical din Ohio au incercat sa inteleaga cum de perioade scurte de plutire au un asemenea efect indelungat asupra a numerosi hormoni si a altor functii corporale, ca de pilda presiunea sanguina. “In lumina efectului de transport” al plutirii asupra nivelului hormonal, ei au ajuns la concluzia ca plutirea repetata in tanc “poate modifica parametrii de referinta ai mecanismelor endocrine homeostatice”.

Homeostazia pare a fi principiul de functionare in majoritatea efectelor observate la fenomenul de plutire. Chiar si procese ca reducerea spontana a fumatului sau a altei dependente pot fi vazute ca o tendinta naturala a corpului de a reinstala starea optima de functionare.

De ce este samadhi tancul atat de eficient in mentinerea homeostaziei? Daca vedem mintea si corpul ca alcatuind un singur sistem, atunci devine clar faptul ca stimulii externi actioneaza constant impotriva echilibrului acestui sistem: orice zgomot, orice grad de temperatura peste sau sub nivelul optim, orice intalnire cu alti oameni, orice sentiment de responsabilitate, vinovatie, dorinta – tot ce vedem si simtim este o intrerupere neincetata a sistemului nostru autonom, facandu-l sa cheltuiasca energie pentru a mentine echilibrul homeostatic. Dar cand intram in tanc, mediul se opreste brusc din activitatea de modificare constanta a sistemului nostru. Sistemul este acum capabil sa functioneze ca o singura entitate, integrala, unificata. Cum nu exista nicio amenintare externa, nu este nevoie de nici o adaptare la evenimentele din afara, nicio deviere de la ceea ce era de asteptat, sistemul isi poate aloca toata energia pentru reincarcarea proprie. Este ca si cum am spune “PAUZA” de la jocul vietii, permitand trupurilor noastre sa respire usurate si sa revina la normal. Starea normala, desigur, este sanatatea, vigoarea, entuziasmul si bucuria imensa de a trai. Modul in care ajunge si ramane organismul acolo este homeostazia.  

Michael Hutchison – The Book of Floating: Exploring the Private Sea